când limba devine lege și Frédéric Chopin, Adieu prin cameră ascultă-mă, Albert pâinea prăjită cu salată de vinete NU E…
ceasul se făcuse micabia îl mai simțeamstrângându-mi mânalimbile lui păreau trenurilemetroului pe care nu-l aștepțipână și ora din telefon fugisecălătoria…
n-ar trebui să-ți fie greu sa fii tu fără alții e toamnă iar în București ne prefacem că ascultăm ne…
un tren fără călători un corp fără eu un alt corp fără un alt eu un șuierat de tren și…
mâine pleci și nici n-am apucat să confundăm imaginația cu amintirile pe Calea Victoriei începusem să te confund cu mine…
Where would they belong, Those that live without living Of what world are the sounds That are heard as silence…
rămân fără spațiu în agendă în cameră în valiză în răbdarea de a mai sta aici prea multe cuvinte prin…
zâmbetul tău rămăsese în inspirație în dorință valului de a nu mai ajunge la mal tăcerea se auzea dincolo de…
îmi simțeam picioarele alergând prin interiorul corpului mă așteptam ca în orice zi s-o privesc în ochi din afară